M-am gandit sa fac un post pentru voi, cititorii mei (in special cei care nu aveti blog). Tema subiectului pe care vreau sa il dezvolt este BLOGUL ca o unealta de comunicare si nimic mai mult. Cand auziti cuvintele Gandesc, deci bloguiesc incercati sa va ganditi la un fel de campanie pro-blogging, cuvinte care sper sa va puna pe ganduri, sa oscilati intre intrebarile “De ce sa imi fac blog?” ; “De ce sa NU imi fac blog?“. Sunt curios de ce este necesar ca voi, sa va faceti un blog si sa incepeti sa scrieti. Va pot prezenta doar cateva dintre aspectele pozitive de a redacta un blog:

- blogul nu trebuie sa fie neaparat personal. Spre exemplu daca iti place muzica – posteaza numai muzica insa daca vrei si cititori fideli incearca sa scrii si o descriere sau o parere personala la fiecare articol pe care il postezi. Internautilor le plac subiectele de discutie, nu neaparat un articol trantit acolo cu un link catre un fisier audio/video. Desi am vazut multe incercari de bloguri personale pe la prieteni mai toate au esuat din motive foarte simple: nu trateaza subiectul cu seriozitate // au crezut ca este foarte usor sa scrii pe un blog // probabil unii s-au simtit putin “rusinati” ca sunt constienti ca blogul le este citit de niste persoane cu care se intalnesc destul de des si parerea altora ar putea avea un impact destul de major asupra propriei persoane aka chiar dadeau 2 bani pe ce zicea lumea (asa mai pe ardeleneste).

- blogul va fi citit in primul rand de prieteni ! – ASA ESTE, asa se ridica orice blogger la inceput (parerea mea). Eu am inceput cu un status pe mess :-). Nu ai de unde sa aduni vizitatori din senin, ma rog poti daca abuzezi de SEO dar ideea e sa fii citit de persoane care chiar sunt interesate de persoana care scrie blogul sau de subiectul abordat pe blog. Vei vedea reactia prietenilor la articolele postate si daca majoritatea vor fi pozitive / de incurajare iti vor da increderea de care ai nevoie sa continui sa scrii. Simti ca faci ceva, pentru cineva si sentimentul nu se poate fi descris.

- de aici deducem ca prietenii te ridica, ei te si coboara. Nu va doresc comentarii “nasoale” din partea prietenilor pentru ca sunt foarte demoralizante care pot duce chiar la incetarea dorintei de a detine un blog si de a mai posta in continuare. Ca noroc, personal nu am avut parte de asa ceva, se pare ca tot ceea ce postasem chiar era pe placul lor si le-a placut si stilul in care aduceam informatia la un click distanta.

- descoperiti oameni noi. Pe langa faptul ca faceti parte din categoria de persoane care adauga continut in online veti face cunostinta (virtual prima oara) cu diferite persoane care s-ar putea sa iti faca surprize placute. Spre exemplu afli ca un prieten vechi din copilarie face exact acelasi lucru ca si tine si incepi sa relegi o prietenie de mult apusa pentru simplu fapt ca aveti interese comune. Alt exemplu ar fi intalnirile la care inevitabil vei participa, asta daca alegi tu (asa zisele blogmeet-uri). Persoanele care vin aici au cel putin un sigur lucru in comun si de aici drumurile se pot ramifica in mai multe “sub-drumuri”(nu stiu de unde le scot … vin pur si simplu). Nu stii niciodata de unde rasare persoana care iti va spune : IMI PLACE CE FACI, TINE-O TOT ASA, si poate nici nu te asteptai ca persoana respectiva sa iti zica asa ceva. Eu si pana in prezent sunt surprins de persoanele care ma citesc, surprins intr-un mod placut. Nu credeam ca voi ajunge sa fiu citit de x/y, nu voi da exemplu :-) [sunt nesimtit, dar sa stiti ca simturile sunt la locul lor]

- sentimentul de a fi cineva acolo, care te  citeste. Pasiunea joaca un rol important aici,

- a fi introvertit nu este o solutie. Desi pare mult mai comod sa stai in fata PC-ului sa te joci toata ziua evitand societatea, un mod de a te (re)apropia de ea este si prin blog, printr-un jurnal online. Stim cu totii in ce eră traim, jocurile sunt catuse virtuale care din pacate nu tin cont de varsta. S-a dovedit stiintific chiar ca statul excesiv in fata PC-ului (jucandu-te majoritatea timpului) afecteaza performantele la invatatura in primul rand mergand incet spre alte planuri.

- incercarea moarte n-are – Imi place sa cred ca persoanele incearca prima oara ceva si doar dupa aceea vin cu verdictul : IMI PLACE sau NU IMI PLACE.

ce zici, incerci si tu ? [daca totusi vei face o incercare te rog sa lasi un comentariu aici cu link-ul blogului si iti garantez ca te voi urmari !]

p.s. Muzica care merge pe fundal nu e inspirata deloc.

voua ?

De obicei nu ma gandesc la viitor, traiesc prezentul mereu insa, incotro se indreapta viitorul tarii daca O CLASA INTREAGA din Pitesti s-a semnat la BACALAUREAT cu numele oferit de profesorii supraveghetori drept model: Ion Popescu.

Stiu ca e de plans da nu am cum sa plang la asa ceva, nici mila nu imi e de ei ci doar voi rade cu gura pana la urechi. Stim cu totii ca e sesiunea de toamna, dar chiar asa copii copaci or educat aia acolo. Faza tare e ca si baietii si fetele s-au semnat cu Ion Popescu =)) , asta e cu mult mai savuroasa decat sa il faci pe Ion al lui Rebreanu intelectual.

sursa foto+stire: antena3.ro

Eu sunt mai optimist, si ii contrazic pe cei de la apropo.ro , de la care am luat si articolul+poze si spun ca opera de arta  a fost facuta de un fan FOARTE FOARTE infocat al lui DDD. Daca pui Septuagenarii din Romania la zid, ai de unde incepe ancheta :)) [aici m-am luat dupa publicu tinta OTV.] DARRR te impotmolesti repede pentru ca incepi sa gandesti logic “cum naiba face un om de peste 70 ani graffiti”. Ganditi si voi mai roz ce dracu, partea plina a paharului e mai interesanta decat cea goala, si e mai interesanta :-)

Ah da, masina de obicei arata cam asa :

Poate incepe iarasi un serial de peste 100 de episoade pe tema asta, cine stie:)

piesa nu mi-o place. voua?

piesa o gasiti pe canalul oficial de youtube al celor de la Roton music

Boala si raceala vin foarte, da foarte rar la mine. Raceala vad ca stationeaza de o zi, doua si ma cam enerveaza. Stiu ca in trecut mi-am luat tot felul de medicamente pentru ca am vazut reclama la tv, insa pot spune ca nici una nu m-a prea ajutat. Acum spre exemplu merg pe metoda clasica si anume : ceai cald de lamaie, paine prajita cu usturoi (mananc si cand nu-s racit asa ceva :-) , place la fete cand suflu catre ele).

Voi cum tratati o raceala tampita in care nasu se crede robinet si corzile vocale se joaca de-a  Chocolate-Rain (click aici ca sa intelegi despre ce vorbesc).

apropo, poza am luat-o de pe calificativ.ro

Azi am fost la Astra asigurari sectiunea DAUNE , unde am mers frumos cu actul respectiv de constatare amiabila semnat de mine si de persoana care m-a frecat nitel pe bara din spate. Respectivul angajat din incinta D&C Oradea a spus ca ceea ce spun eu nu este adevarat, adica “X a iesit din parcare si nu a virat cat trebe si mi-a zgariat masina pe bara stanga spate iar el si-a zgariat masina pe usa si aripa dreapta”. CUM HRISTOS SA NU FIE ADEVARAT NU STIU, mai clar si mai clasic de atat nu cred ca se poate. Oare ma credea daca ii spuneam ca atunci cand m-a acrosat nitel in spate mi-a picat ventilatorul din fata? A trebuit sa astept in sediu pana a venit si persoana care m-a “julit”  si doar apoi s-a pus sa faca poze ambelor masini implicate. Ciudat e faptul ca, atat timp cat am asteptat i-a rezolvat respectivul angajat pe inca 2-3, iar masinile lor erau tunate calumea -portbagaju praf, bara indoita, far spart si doar i-a facut o poza si ceau; eu am fost singuru fraier care o trebuit sa chem si cealalta masina, ca sa se convinga singur la asa zisa reconstituire. M-am abtinut cu greu sa nu ii zic cate doua trei in fata, insa vroiam sa il intreb de ce naiba la aia de dinaintea mea a fost suficient actul de constatare amiabila, si o singura masina, pe cand eu trebuia sa astept ca fraieru sa vina si cealalta persoana cu masina care m-a zgariat. Sper sa nu mai am de a face cu ei in graba, nu sunt multumit de calitatea raspunsurilor oferite si miserupismul de care au dat dovada. Pentru moment sunt la Astra asigurari, oare la fel e peste tot ?

EU ma gandesc serios sa ma duc in alta parte, poate macar aia se comporta normal cu clientii.

Am fost si la Prince of Persia – Sands of time si mi-a placut filmul. Printesa Tamina e draguta, printul Dastan e de tot timpul in fruntea armatei persane, primul la bataie; actiunea este interesanta, insa cu putine faze comice. Ce nu mi-a placut a fost faptul ca s-a folosit prea putin cutitul, puteau sa puna ceva mai mult accent pe treaba asta, sa intre si in posesia unuia rau. Merita vazut, vi-l recomand !

trailer: