Flash-uri din sens opus, Marian Godină #2

Flash-uri din sens opus, Marian Godină #1 reprezintă articolul din în 21 februarie 2016 când am scris că mi-am cumpărat cartea lui Marian Godină.

Sincer, timpul nu mi-a permis să citesc toată cartea dintr-o dată dar uite că am reușit în 2 tranșe.

Primele 90 de pagini le-am citit în ~ 2 ore în parcarea Univeristății din Oradea unde am dus-o pe Anuța la un curs care “nu durează mult”. Parcă presimțeam eu că o să aștept ceva așa că am luat cu mine material anti-plictiseală. Citeam semi-liniștit în mașină și spun “semi-liniștit” pentru că la interval de câteva minute mă tot uitam stânga-dreapta dacă nu vin băieții de la parcări ca să fac o scurtă plimbare. Parcat fix pe primul loc de lângă cele 2 locuri rezervate persoanelor cu handicap am băgat de seamă că nu toți cei care au în bord plăcuța cu handicap dețin vre-un handicap. Era parcat un Golf albastru când am ajuns eu și după ~ 1 oră și-a făcut apariția și proprietarul împreună cu un prieten de-al lui. Nu credă că aveau peste 22 de ani dar foloseau cuvântul “pula mea” cam cu aceeași frecvență cu care clipește un om normal și ca să fie totul cum trebuie a pornit de pe loc cu șuierat de roți spre “deliciul” studentelor care așteptau autobuzul pe partea cealaltă a drumului. Treaba ast m-a dus cu gândul la un indicator din Cluj-Napoca.

Restul de pagini până la 188 le-am citit în dimineața asta. Trezit de pe la 6 juma, am început să citesc pe la 7 până pe la 9 când am întors ultima pagină. Acestea fiind spuse, pot considera că Flash-uri din sens opus este o lectură de ~ 4-5 ore. O lectură plăcută!

Nici nu mai știu când am citit ultima oară o carte cap-coadă; cred că din liceu. Nu e nimic de lăudat în asta dar măcar îs sincer. Lectura din facultate nu se pune că cine credeți că o citit ceva cap-coadă? Eu nu.

Flash-uri din sens opus, Marian Godina

Întâmplările din academie, din viața personală, de pe teren toate te prind. Sincer, fiecare m-a captivat în simplitatea sau complexitatea ei. De departe, cea mai amuzantă dintre toate e “Petrică” (pag. 53). Am citit pățania de mai multe ori și de fiecare dată râd cu gura până la urechi. Le-am citit-o prietenilor (bine, Anuța le-a citit povestea cu Petrică pentru că știe să intre în pielea personajelor și are un stil demn de o actrță) și s-au prăpădit de râs. La un moment dat au venit Pușa (the mother) și Buni la noi și le-am citit-o și lor. Evident cu gura până la urechi :)

Nu dau din citate din întâmplările descrise, vă las pe voi să descoperiți dară vă spun gândul lui Godină de final:

Am citit în ultima perioadă că, de fapt, nu aș exista și că sunt doar produsul unei campanii de marketing. A citit asta și tata și mi-a zis că e adevărat. Sunt rodul unei campanii inițiate de el, cu vreo nouă luni înainte de 7 septembrie 1986, ziua din care am început să exist. De vreo nouă ani, sunt polițist. Numai mama nu s-a obișnuit cu asta, iar atunci când mă sună și-i zic că nu pot vorbi, că-s la poliție mă întreabă ce-am făcut.

Cartea are în proporție de 90% întâmplări amuzante. Și restul de 10% sunt tragico-comice. Merită citită!

Dacă aș descrie în 2 cuvinte cartea: Bun tare!

Facebook comments:

You may also like...

Comentezi !?

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.