Mihai
Mereu se întâmplă ceva interesant cât timp alegi să mergi pe jos. La fel s-a întâmplat şi astăzi dimineaţa.
Tranzitam Parcul 1 Decembrie din Oradea şi de regulă dimineaţa sunt mulţi care îşi scot patrupedul să îşi facă nevoilee. În cele câteva minute petrecute în parc am observat 2 întâmplări:
1. O pufoşenie mică, albă tocmai şi-a lăsat ADN-ul în iarbă şi stăpâna a avut grijă să-l felicite pentru reuşită după care s-au făcut nevăzuţi. Stăpâna în cazul acesta a fost o bătrânică sărită de 60 de ani. De obicei atrag atenţia persoanelor care sunt nesimţite dar acum pur şi simplu eram prea zen să îmi pun capu` cu tanti în cauză.
2. Întâmplarea care mi-a adus un zâmbet pe buze i-a avut ca protagonişti pe un câine draguţ din aceeaşi rasă ca UNDERDOG şi stăpâna lui (o doamnă undeva pe la 40 de ani). Câinele a plecat teleleu prin parc şi fiindcă stăpâna stătea să plece se aude dintr-o dată: “Mihai, hai la mama”. Am rămas mut. Mă uitam după vre-un copil mic dar nici vorbă. Beagle-ul a luat-o spre săpână ca un glonţ şi au plecat împreună mai departe.
Aia da nume de câine, Mihai.
In țările spre al căror nivel de dezvoltare tot tindem si noi de 25 de ani si încă mai avem cel puțin pe atât o chestie de genul celei de la punctul 1 aduce fericitului/fericitei posesoare de patruped o amenda de peste 100 de euro. La noi cățeii zburda fericiti printre ADN-ul confratilor. P.S. Buna asta cu ADN-ul :)
“In țările spre al căror nivel de dezvoltare tot tindem si noi ” amenda e pentru lasarea noroacelor pe trotuare, zone de promenada … daca se intampla pe iarba, spatiu verde, nu prea are nimeni nici o treaba.