Pământ românesc, vorbesc limba română

Dau și eu mai departe filmarea spre veșnica circulație și propagare ca să ajungă la cât mai mulți semeni.

Înainte de toate trebuie să scot în evidență COMUNICATUL DE PRESĂ emis de KAUFLAND pe tema asta unde sunt precizări importante dar care NU JUSTIFICĂ SUB NICO FORMĂ COMPORTAMENTUL ANGAJATEI care practic și-a ridicat o grămadă de oameni în cap (să nu zic o tară întreagă) singur-singurică.

Ok DECI precizările KAUFLAND ca să vedeți imaginea de ansamblu sunt:

  1. “Acesta a venit la punctul Grill într-un interval de 16 minute de trei ori, înainte de începerea programului, în intervalul 9:31 – 9.47, purtând discuții cu angajata;
  2. “Încă de la prima vizită, care a durat aproximativ un minut (de la ora 9:31:25 până la ora 9:32:27), clientului i s-a comunicat că programul de lucru nu începuse încă la acea oră și din acest motiv nu putea fi servit.”;
  3. Casa de marcat nu era operațională, orarul începând la ora 10:00 de aceea i s-au dat banii înapoi.

Acum că avem și precizările astea urmărim video-ul:

Atitudinea ei, refuzul de a comunica cu clientul, modalitatea de abordare sunt absolut mizerabile, execrabile, <%insert shit text here%> și de NEACCEPTAT. Orice angajator cu coloană vertebrală ar extirpa în secunda doi asemenea specimene.

Ca de fiecare dată nimeni nu au nicio treabă cu “ei” dar se pare că “ei” fac tot posibilul să atragă tot mai des privirile într-un sens mai negativ decât cuvântul în sine. Istoria se repetă și se va repeta mereu: câte un smintit/ă/”it” din zona cu pricina crede că are 3 coaie și acționează în consecință până când cineva cu 4 coaie va pune piciorul în prag și se apucă de dresaj în masă. Prin “dresaj” în contextul folosit de mine se înțelege aducerea la normalitate.

După ce am urmărit întregul clip m-am gândit instant la un vers din piesa BUG Mafia și Loredana – Fără cuvinte:
Nimic sfânt nu mai rămâne-ncet-n faptă sau gând
Animale cu două picioare merg pe Pământ

Trag linie întâmplării nefericite din Kaufland Odorheiul Secuiesc pentru că nu s-au inventat încă cuvintele pe care mi-aș dori să i le adresez angajatei din imagine ȘI trasez o nouă linie cu o poveste care e total opusul acesteia:

Stăteam la coadă la grill-ul din Kaufland Oradea (lângă Selgros) împreună cu alți câțiva pofticioși. În fața noastră i-a venit rândul unui cuplu undeva în jur de 40 de ani care nu vorbeau nici română, nici maghiară, nici engleză … sincer nici nu știu în ce limbă încercau să comunice cu angajatul Kaufland dar ce s-a întâmplat?

Păi cam așa:

  1. S-au înțeles chiar foarte bine într-un final pentru că omul a arătat cu degetul pe meniu ce voia;
  2. La plată i-a întins mâna în care avea bani de 1 / 5 / 10 / 50 lei iar angajatul Kaufland i-a luat din mână atât cât a trebuit, dându-i rest corect înapoi (de curios chiar am urmărit)
  3. Pasul trei a fost mai degrabă un sentiment de “proud to be romanian” în sinea mea.

Concluzia e cam simplă:

De putut, se poate … la partea cu “a vrea” e mai dificil.

Facebook comments:

You may also like...

Comentezi !?