Care-i ordinea? intrăm sau ieșim?
Fiind utilizator activ al transportului local în comun trebuie să subliniez din nou involuția mentală a septuagenarilor/octogenarilor (și în sus dacă e cazul).
Acum 2 zile când m-am dus cu maică-mea până în piață, am luat-o pe o babă la 11 metri, dar nici că m-a auzit.
Eram într-un tramvai nou, la ușă. Tramvaiul a oprit în stația de la Piața Mare. Ca o paranteză, cred că stația asta e una din vreo 3 stații unde găsești mereu bătrâni care se cred tancuri sovietice.
Bun … opriți fiind, am apăsat să deschid ușa. Eu eram primul și maică-mea era în spatele meu. Nu bine s-au deschis ușile că bătrânica a și dat năvală. A reușit să pună picioru înauntru și cam atât, că de mine nu putea trece. Văzând că nu puteam coborî, i-am zis: “Alo … unde vă grăbiți? … Stați să coborâm ca să aveți loc să urcați”. Baba ce a făcut? Nici că și-a ridicat capul luminat și a stat așa până am ocolit-o. Neavând timp să o mustrez puțin am zis să o las așa, că și așa aveam dubii că auzea. Maică-mea a început să râdă … ce să facă altceva (la fel și vreo 4-5 care au auzit ce i-am zis băbuței hotărâte să le ia fața celorlalți ca să stea pe scaun).
Nu e o noutate pentru aceia dintre voi care folosiți tramvaiul și autobuzul, dar personal mă gândeam la ce i-aș fi putut zice; dacă ar fi avut vreun rost să îi bag mințile-n cap; oare dacă stăteam și nu mă mișcam ce făcea? Că de intrat nu putea 🙂
Apropo, tot în tramvaiul ăsta am dat de o micuță drăguță care avea cu ea probabil jucăria preferată.
M-a dus cu gândul la jucăriile mele preferate și sincer pentru o perioadă scurtă am fost călător nu numai în tramvai ci și în trecut.
Uitați-o:
Acestea fiind spuse, care-i ordinea? -> intrăm sau ieșim ?
Modalitate de răspuns: Nume / Vârstă / Părere.
Ia să vedem răspunsul generațiilor și putem face un grafic cu declinul facultăților mintale 🙂
Coboara lumea din tramvai si pe urma se urca.
E si logic. Hai sa golim ceva ca sa putem pe urma umple.
ce zici de asta Andy: gândirea e ca șina de tramvai
Când e “drumul” drep gândești logic, 2 linii paralele (tineri)
Când e “drumul” intersectat, atunci gândești EU, EU, EU și doar eu exist. A.k.a. sindromul “pe vremea mea…”
Kill em all, kill em with fire! 🙂
bunătate de plumb :>
Geo/32/prima data se coboara, apoi urca cine merge mai departe. Cat despre faza cu inbrancitul si impinsul…. la mine nu au noroc ca am 95 de kilograme si la liceu am facut un pic de rugby. Deci care incearca sa se-npinga si-o face cu mana lui, daca imi sta in fata si nu aude cand imi cer scuze sa pot trece, trec prin/prste ei, data viitoare cand ma vad stiu sa se fereasca. La comentarii gen “tinerii din zua de astazi…” sunt imun tot datorita nesimtirii crase de care da cate unu/una dovada. Daca chiar e o babuta necajita pe care nu o tin picioarele si e cumsecade (adica nu vine si se planteaza langa scaunul meu si se uita insistent la mine sa ma ridic sau mai rau nu comenteaza) ma ridic si ii cedez locul cu placre.
Și eu tot pe acolo sunt cu kilele .. slabe șanse să mă împingă vreo babă de 30kg. La partea cu lăsatul bătrânilor jos … îi las pe cei care chiar au nevoie.
Mai sunt și aici specimene care se imping în tine cu plasa/burta ca sa îi lași să stea jos. Dacă pățesc îi zic să cânte la altă masă :))
Pai cred ca degeaba cauti logica in unele persoane. Pentru ei a ajuns o lupta, cu mici victorii personale. Televizorul nu-i satisface, prieteni n-au, asa ca aimplinirea vine de la aceste mici victorii – ca a reusit sa se aseze pe scaun in tramvai, ca a reusit sa spuna cel putin o data azi “oh, tineretul din ziua de azi” etc. Si cand e un razboi aproape declarat, mijloacele nu mai conteaza.
că bine zici 🙂