Parintii sunt de vina
Nu demult am spus ca fac un astfel de articol, articol in care as vrea sa dezbatem impreuna anumite aspecte ale asa zisei perioade rebele a tinerilor. Mai mult ca sigur unii va regasiti in categoria asta datorita varstei sau … foarte probabil ati fost in categoria asta si acum va amintiti cum a fost si zambiti usor.
Mai tineti minte dictatura parentala gen :
la ora 20 sa fii acasa ca de nu ….
nu ai voie sa mergi acolo (de parca te poate verifica cand is la servici …)
interdictia excursiilor cu colegii iarna pe motiv ca e periculos ca doar urci serpentine …
nu ai voie sa mananci aia aia aia
sa nu te mai vezi cu respectivul / respectiva
stai acasa si botu in carte
, ei bine cu parere de rau, inca se mai practica asa ceva. Pot sa dau suficiente exemple si varstele difera … chiar v-ati mira :-). Sub papuc SRL nu se refera doar la … tine Cataline, stim cu totii ca te tine iubita sub papuc 🙂 ci si greseala majora pe care o fac parintii, din punctul meu de vedere. Astfel de limite, de ordine daca vreti sa ma exprim asa reprezinta o ultima incercare disperata de a tine copilul in frau. Cum a trecut perioada respectiva are loc o explozie si o alta etapa: cea a rebelismului, cea a cunosterii. Daca pana la periaoda respectiva copilului i-a fost interzis un lucru … numa de-al dracu il face. I-ai interzis sa stea dupa o anumita ora afara ? -> iti vine pe la 3 4 5 dimineata acasa.
Ati avut timp ~ 15 16 ani sa va educati prunci si impunerea limitelor inseamna … esuarea ca parinte. NU ati fost in stare sa va educati propriile progenituri incat sa ajugenti in zona respectului. Vina e a voastra, a parintilor.
Eu, nu am avut asa ceva, NU mi s-a spus aproape niciodata cum sa fac, m-am bucurat niste parinti jos palaria pe care ii iubesc enorm si de fiecare data cand aduc pe cineva la mine mii lauda 🙂 Parintii mei sunt prietenii mei, cei mai buni sfetnici ai mei si am un respect enorm pentru ei. Cuvantul lor e lege pentru mine insa nu a fost nevoie NICIODATA sa si-l impuna prin restrictii. Daca nu trebuia sa fac mi s-a explicat frumos de ce si eu am inteles … ce pot sa zic am fost un mic desteptozaur da odata cu trecerea timpului m-am tampit 🙂 Tampit in sensul bun staiti linistiti. Care e rezultatul acestei comunicari si relatii bazate pe respect ?
Ei bine treaba sta asa :
– nu fumez,
– beau foarte rar pentru ca majoritatea timpului sunt cu masina (si nu-mi plac spirtoasele … bag si eu o bere si sampanie eventual)
– acum imi termin masterul si nu m-a fortat nimeni sa fac o facultate cu media generala peste 8 daca nu ma insel …
– am job, de mai bine de 2 ani nu mai depind financiar de parinti
– am tot ceea ce vreau pentru ca am avut parte de o educatie care vi-o doresc si voua
Un singur lucru nu vreau sa dispara niciodata si aia e : speranta din ochii parintilor mei.
Cam atat pe tema asta si nu e vina voastra ca aveti parinti capsati … e vina lor; dar vine o zi in care o sa-si dea seama cat de mult au gresit dar va fi prea tarziu din pacate. Copilaria nu ti-o pot da inapoi si imi pare rau ca sunt copii care chiar nu s-au bucurat de ea.
Good points!
Am niste pareri personale care-s oarecum in contradictie. Niste limite trebuie puse oricum, da’astea trebuie sa evolueze o data cu varsta si cu comportamentul copilului.
P.S desteptozaur e termenul meu :))
@Miri nu contest ca trebie sa existe limite, dar unii chiar aleg calea gresita cand le traseaza. Modul in care aleg sa-si impuna autoritatea e jenibil si … peste 40 de ani daca o sa mai fie protv o sa fie subiect de stire: parinte alungat din casa de propriul fiu :))
De la tine am imprumutat expresia, desteptozauro :))
Singurul lucru pe care mi l-au spus ai mei până acum este să nu le apară poliția la ușă:). N-am avut interdicții de oră sau să îmi aleagă ei prietenii. De fumat m-am lăsat, sunt la a doua facultate pe care mi-o plătesc singur și sunt doar sarcastic și ironic, dar nu nesimțit.
… intotdeauna parintii sunt de vina, eu sunt un parinte ce nu am uitat ca am fost copil !
Nu esti corect. In ce mediu ai crescut? Ai baut? Ai mers la chefuri? Ai umblat cu dubiosi? Si normal ca parintii risca sa greasca mult si de obicei o fac, insa in unele cazuri depinde mult si de conditiile in care traiesti.
@joe -am facut detoate 🙂
@jteph – si eu la fel, niciodata nesimtit 🙂
“Un singur lucru nu vreau sa dispara niciodata si aia e : speranta din ochii parintilor mei.” foarte frumos spus 🙂