Desenatul pe jos

În timp ce mă îndreptam spre casă, mi-au atras atenția niște desene pe asfalt.

Sincer, n-am văzut de FOOOOAAAARRRTTTEEEEEE mult timp așa ceva. Fie sunt prea ocupat să mă uit pe unde calc, sau sunt prea ocupat să ma uit pe unde calc 🙂

Mă bucur că copiii din ziua de azi mai știu ce e aia o cretă și aparent știu să o și folosească.

Mi-am adus aminte cu drag de prima “realizare” personală pe asfalt: am scris MAMA cât am putut de mare fix în fața blocului. Evident că i-am arătat capodopera de neegalat mamei care cred că era în culmea fericirii.

Ca orice lucru învățat, trebuie să abuzezi de el sau să îl faci atât de mult până te saturi. Spre fericirea mea și disperarea altora a trecut mult timp până m-am săturat să pictez pe jos.

Am desenat (și ne jucam) șotron, am desenat “pistă” pentru triciclete/biciclete/mașină cu pedale, unde plasam strategic obstacole; am desenat parcări + drum pentru matchbox-uri și lista continuă.

Toate astea de la atât:

Tu mai ții minte ce ai desenat prima oară?

Mai ții minte ce îți plăcea să desenezi pe jos?