Mancare, mancare si iarasi mancare

Ce sectantă e mancarea asta mai. Dau vina pe mancare si nu pe piticii de pe creier pe care aparent ii aveti unii. Sunt mici piticii, dar al naibii. Nu cred, sau, mai bine zis nu vreau sa cred ca exista persoane care sunt atat de obsedate de fizic incat sa refuze un lucru pe care de fapt il doresc (dpdv culinar evident). Exemplu concret “Ce as avea pofta pe o ciocolata dar nu pot mancat ca …..” si incepe povestea cu coapsele, ingrasatul, calorii etc. etc. Mancarea exista/se afla cu un scop: sa fie mancata! Exceptand bolile “de la muma natura”, te ingrasi in primul rand de la comoditate, lene, sedentarism IN TRADUCERE LIBERA frecat menta prea mult pe acasa, stat in fata televizorului, stat in fata calculatorului. Sa nu te surprinda daca te faci cat o vaca, respectiv cat “un focă” daca mananci cantitati industriale si nu faci nici un gram de miscare. Eu m-am ingrasat (vorba vine .. I`m not fat; I`m big bonned ! :)) ) de cand am masina. La lucru, stau pe scaun; acasa stau pe scaun la pc; tranzitarea celor 2 locuri de stagnare muribunda se petrece tot stand pe posterior, apasand gratios si zambitor cele 3 pedale.

Am facut graficeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee.

Primul e dedicat obsedatilor de silueta, “fenomenelor” care isi impun singuri restrictii :

si al doilea grafic este … gandirea unui om normal (digg in !):

In lumea asta culinara unde se duce o batalie continua intre complexati si normali, cine va iesi invingator ?